duminică, 8 iunie 2025

Pe urmele maistrului lutier Roman Boianciuc

 

 

© Muzeul Arta Lemnului

 

Primul atelier de lutieri din Reghin înființat de dl. Roman Boianciuc în anul 1951

Locaţia unde era atelierul, azi parcarea Supermarketului Lidl, unde se află panoul publicitar.

 Vezi aici >>>

Echipa formată din: Roman Boianciuc-şef atelier, Boianciuc Alexandra, Mihaly Alexandru, Barra Francisc, Hajdu Dominic.

Născut în Localitatea Văşcăuți, Storojineţ în anul 1912, a urmat Şcoala de Arte şi Meserii din Vijniţa sub îndrumarea profesorului şi sculptorului Ioan H. Sârghie. A fost discipol a lui Alexandru Apăteanu, care la rândul său a învățat vioara de la Anton Uhlschmidt din Schönbach.
A fost maistru la Secția de Instrumente Muzicale a Şcolii de Arte şi Meserii din Câmpulung Moldovenesc.
Află că în zona Reghinului creşte molidul de cea mai bună rezonanţă, recunoscut în întreaga lume.
Acesta era exportat peste tot, dar numai sub forma de material brut debitat pentru instrumente şi claviaturi, de către o firmă din Reghin.
Familia Boianciuc se hotărăște să se mute la Reghin, mai ales la insistenţa doamnei Alexandra, soția maistrului, împreună cu fiul lor Ionel. Era locul ideal pentru meșter, care era un magician în descoperirea lemnului de rezonanţă şi își făcea fiecare vioară dintr-un singur buştean ales de el cu grijă
Reghinul mai avea avantajul că avea tradiţie în arta prelucrării lemnului la standardele cele mai înalte.
Se știa că în Reghin deja funcţiona şi un atelier de PLANOARE (avioane fără motor), unde trebuia cunoscută arta alegerii şi prelucrării lemnului la superlativ: nu se pot admite greșeli la sute de metri înălțime... !!!
Maistrul Boianciuc întemeiază astfel în 1951 Primul Atelier de Lutierie din Reghin, ajutat de soţia lui Alexandra, alegându-şi în echipă trei tineri de la planoare, care vor deveni discipolii maistrului în arta lutieriei: Mihaly AlexandruBarra Francisc şi Hajdu Dominic. Iar din casa în care locuiesc (lângă canalul morii, pe str. Iernuțeni, actuala parcare Lidl), sunt bucuroși să cedeze 2 camere pentru Atelier, iar în a treia locuia familia. Unde era încălzit cleiul şi ţargul viorii? „PE SOBA DIN BUCĂTĂRIA FAMILIEI”.
Doamna Alexandra lucra alături de ei, îndrumând şi corectând pe cei trei discipoli, traducând din literatura de specialitate Vieneză, cunoscând germana.
Şi așa, tot studiind, experimentând, căutând formele şi proporțiile ideale ale fiecărei piese componente ale viorii, bătând cu degetele in vioară: „ascultă sunetul”, atelierul îmbunătățindu-l pe zi ce trece, maistrul Boianciuc ajungea până la urmă să şi contureze ceea ce se poate numi „Şcoala de lutierie Roman Boianciuc” .
A reușit să făurească instrumente de maistru, recunoscute de cei mai de seamă violoniști ai secolului 20 cum ar fi Yehudi Menuhin şi David OIstrakh, câștigând medalii la diferite concursuri de lutierie cum ar fi cel din Sofia, unde vioara lui a avut cea mai bună sonoritate...
El a fost Roman Boianciuc:
„Un spirit neobosit căutând perfecțiunea sunetului, până la sfârșitul vieții sale”
Totodată prin munca lui de pionierat s-a înființat şi s-a dezvoltat o mare întreprindere de instrumente muzicale, cea mai mare din Europa, HORA SA.
De asemenea sau înființat o mulțime de ateliere mai mici sau mai mari de lutierie în Reghin şi în localitățile din împrejurimi, care asigură un venit substanțial sutelor de familii, cât şi oraşului Reghin.
Şi toți aceștia își pot mulțumi existenţa acestei familii, a lui Roman Boianciuc.
 
 
  
 
 Interviu cu maistrul lutier Barra Francisc