Răutatea care ne domină

Mai ieri eram înconjurați de oameni înțelegători, săritori la necaz, apropiați la greu. Nu exista să ai o problemă și să apelezi la părinți, vecini sau la un bun prieten și să nu o rezolvi.
Oamenii erau mai darnici, mai calzi la suflet și erau mai uniți.
Azi fiecare trage numai pentru el, oamenii au devenit mai reci, egoiști, răi și neînțelegători.
Ce să mai zicem când cei apropiați de la care ai aștepta o vorbă bună măcar, îți întorc spatele uitând că tu la rândul tău i-ai ajutat când aveau ei nevoie. Iar acum când tu ai avea nevoie de ajutor și aici nu mă refer la ajutor financiar, ei îți întorc spatele cu nepăsare lăsându-te în voia sorții.
Să nu mai amintim că pentru ca să facă un rău nu trebuie mare efort și acesta din urmă îl primești cu vârf și îndesat dar fără al merita!
Am ajuns vremuri în care propriul părinte îți vrea răul și nici nu vă imaginați ca această rea voință la ce cote poate să ajungă.
Nici prin cap nu vă trece câtă ură, răutate poate fi în oameni. Unii își găsesc fericirea și doar așa sunt fericiți dacă pot pricinui altuia rău.
Am întâlnit oameni care dacă nu și-au atins scopul și nu au avut cu ce să te murdărească au inventat povești și au umplut o întreagă localitate cu minciunile lor aducând de exemplu martori mincinoși care de și nu au văzut nimic din cele susținute de aceia, susțineau minciuna lor cu vehemență. Aceasta nu este decât mărturie mincinoasă, pentru a murdări pe cineva nepătat, nevinovat a cărui singura vină era că era sufletist, corect și era respectat și apreciat. Iar acest lucru a stârnit ură, invidie și numai așa puteau să-l facă neom pe om prin murdărirea imaginii acestuia.
Am ajuns ca răul să triumfe iar binele să fie ceva ciudat și ieșit din comun. Nu mai există respect între oameni, iar de bun simț ce să spun, cred că nu au fost acolo când au împărțit-o.
Omenirea se îndreaptă spre o direcție greșită unde peste nu mult timp nu va mai conta dacă ai rude sau familie tot singur vei fi.
Am ajuns ca în momentul în care cazi alții te mai și împing în jos și te calcă în picioare ca tu să te simți și mai bine, în loc să te ajute să te ridici de pe pământ.
Dacă nu facem ceva în a îndrepta aceste lucruri vom ajunge să fim înconjurați de haos. Dar oare răutatea din oameni va dispărea, eu cred că nu până la o nouă ordine mondială.
Suntem sortiți ca să ne mâncăm unul pe celălalt.
Am ajuns să iubim banii, avuția, lucrurile și să folosim oamenii.
Am ajuns să iubim mai mult animalele ca pe noi înșine și mulți să își dorească mai mult un animal de companie decât un copil!
Să nu mai conteze sinceritatea să înflorească hoția, excrocheria, șarlatanismul, prostituția iar viața unui om să nu mai însemne nimic, să mori cu zile fără să îi pese cuiva de tine, iar respectul de sine să fie subestimat. Stau și mă întreb care ar fi cauza: sărăcia în care a ajuns această țară la cote alarmante sau pur și simplu răutatea din oameni? Voi ce părere aveți?

Minciuna și consecințele lui

Despre minciună se poate vorbi ca și despre ceva obișnuit la anumiți indivizi. Ei strecoară printre adevăr, cuvinte false pentru a da culoare unor lucruri, fapt foarte periculos, căci de la acest tip de minciuni poți ajunge să-ți pierzi sufletul, iar până la a-ți pierde sufletul dacă nu ai memorie bună poți să fi descoperit ca un mare mincinos prin povestirea aceluiași eveniment în alt mod.
Cele mai periculoase minciuni sunt spuse în așa mod în care acela care minte redă tot ceea ce a inventat cu un spirit de convingere că și el o crede pe jumătate!
Sunt minciuni spuse din motivul de a murdării imaginea cuiva într-un mod în care numai o minte diabolică și cu un scenariu bine pus la punct este capabil să o facă.
Câți dintre noi nu ne-am trezit cu acuze sau povești de care nici nu aveam habar, aflăm lucruri de la alții că le-am făcut, iar noi nici măcar nu avem nici cea mai mică vagă idee de cele spuse!?
Mincinosul stăpânește o artă a cuvântului pe care o colorează după bunul său plac. Astfel se poate vorbi de minciuna spusă de plăcere, diferite povestioare, snoave, cu rol de a stârni umorul, diferite opere literare care narează sau descriu diferite situații, însă această minciună e de fapt ficțiune.
Sunt minciuni spuse pentru a proteja sau apăra pe cineva de a susține o mărturie mincinoasă care chiar și cu bunăvoință este tot atât de periculoasă ca oricare altă minciună.
Tot în categoria de minciuni se încadrează și faptul că nu spui tot adevărul, minciuni nevinovate dar care prin tăinuirea adevărului tot același impact îl au.
Am fost și noi la rândul nostru când am mințit chiar și o minciună nevinovată prin care ne-am alăturat și noi în rândul mincinoșilor. Deci nu există om pe această planetă care să nu fi mințit măcar odată.
Sunt situații când suntem nevoiți să mințim, acestea sunt minciuni ce fac parte din șirul vieții atunci când cineva ne întreabă dacă suntem bine, iar noi răspundem că da, ne voind să dăm explicații cuiva despre lucruri ce probabil nu le vrem împărtășite cu nimeni, ele fiind prea intime pentru urechea oricui. Sau de câte ori nu am avut de a face cu cineva insistent și ca să scăpăm de acea persoană am zis o minciună să scăpăm de insistențele lui.
De câte ori suntem într-o pasă proastă și insistă cineva la telefon și poate în acel moment chiar nu vrem să vorbim cu nimeni și explicăm gestul prin faptul că s-a descărcat telefonul, sau ți-a fost în geantă și nu l-ai auzit.
Aceste minciuni cum am zis sunt și aparțin ciclului vieții pentru a ne proteja într-un fel sau altul, dar tot în categoria minciunilor se încadrează chiar dacă sunt neadevăruri nevinovate.
În ziua de azi suntem înconjurați de minciuni atât din reclame, politicieni, persoane apropiate, prieteni iar toate acestea din cele din urmă ne dor cel mai rău.
Oamenii ajung să se mintă chiar și în cele mai simple cazuri când ar putea să zică adevărul, pentru că este mai comod să mintă și tu la rândul tău, neprimind sinceritate răspunzi la fel cu nesinceritate omenirii. Și uite așa am ajuns să ne simțim bine mințindu-ne, prin minciuni spuse și în cele din urmă ajungem să nu mai avem încredere în nimic și nimeni. Devenim suspicioși și răstălmăcim fiecare cuvânt spus de oricine.
Se va ajunge în stadiul în care cu cât minți mai frumos cu atât ești văzut mai bine. Cu cât poți conduce lumea de nas ești cel mai bine văzut și aici mă refer la politicieni.
Eu sincer rămân tot la părerea că minciuna, tot minciună e indiferent cât de frumos sună, indiferent de țelul sau scopul pentru care se minte și pe omul mincinos îl ajungi din urmă mai repede, ca pe câinele șchiop!