Răutatea care ne domină

Mai ieri eram înconjurați de oameni înțelegători, săritori la necaz, apropiați la greu. Nu exista să ai o problemă și să apelezi la părinți, vecini sau la un bun prieten și să nu o rezolvi.
Oamenii erau mai darnici, mai calzi la suflet și erau mai uniți.
Azi fiecare trage numai pentru el, oamenii au devenit mai reci, egoiști, răi și neînțelegători.
Ce să mai zicem când cei apropiați de la care ai aștepta o vorbă bună măcar, îți întorc spatele uitând că tu la rândul tău i-ai ajutat când aveau ei nevoie. Iar acum când tu ai avea nevoie de ajutor și aici nu mă refer la ajutor financiar, ei îți întorc spatele cu nepăsare lăsându-te în voia sorții.
Să nu mai amintim că pentru ca să facă un rău nu trebuie mare efort și acesta din urmă îl primești cu vârf și îndesat dar fără al merita!
Am ajuns vremuri în care propriul părinte îți vrea răul și nici nu vă imaginați ca această rea voință la ce cote poate să ajungă.
Nici prin cap nu vă trece câtă ură, răutate poate fi în oameni. Unii își găsesc fericirea și doar așa sunt fericiți dacă pot pricinui altuia rău.
Am întâlnit oameni care dacă nu și-au atins scopul și nu au avut cu ce să te murdărească au inventat povești și au umplut o întreagă localitate cu minciunile lor aducând de exemplu martori mincinoși care de și nu au văzut nimic din cele susținute de aceia, susțineau minciuna lor cu vehemență. Aceasta nu este decât mărturie mincinoasă, pentru a murdări pe cineva nepătat, nevinovat a cărui singura vină era că era sufletist, corect și era respectat și apreciat. Iar acest lucru a stârnit ură, invidie și numai așa puteau să-l facă neom pe om prin murdărirea imaginii acestuia.
Am ajuns ca răul să triumfe iar binele să fie ceva ciudat și ieșit din comun. Nu mai există respect între oameni, iar de bun simț ce să spun, cred că nu au fost acolo când au împărțit-o.
Omenirea se îndreaptă spre o direcție greșită unde peste nu mult timp nu va mai conta dacă ai rude sau familie tot singur vei fi.
Am ajuns ca în momentul în care cazi alții te mai și împing în jos și te calcă în picioare ca tu să te simți și mai bine, în loc să te ajute să te ridici de pe pământ.
Dacă nu facem ceva în a îndrepta aceste lucruri vom ajunge să fim înconjurați de haos. Dar oare răutatea din oameni va dispărea, eu cred că nu până la o nouă ordine mondială.
Suntem sortiți ca să ne mâncăm unul pe celălalt.
Am ajuns să iubim banii, avuția, lucrurile și să folosim oamenii.
Am ajuns să iubim mai mult animalele ca pe noi înșine și mulți să își dorească mai mult un animal de companie decât un copil!
Să nu mai conteze sinceritatea să înflorească hoția, excrocheria, șarlatanismul, prostituția iar viața unui om să nu mai însemne nimic, să mori cu zile fără să îi pese cuiva de tine, iar respectul de sine să fie subestimat. Stau și mă întreb care ar fi cauza: sărăcia în care a ajuns această țară la cote alarmante sau pur și simplu răutatea din oameni? Voi ce părere aveți?

Viața în zilele noastre

Fiecare dintre noi ne-am născut cu un scop anume. Deși nu am fost întrebați unde vrem să ne naștem, sau dacă vrem să ne naștem.
Suntem duși cu forța la cămin, sau grădinițe de părinții noștri iar noi la rândul nostru procedăm la fel cu copii noștri. Eu îmi amintesc că am fost dus la creșă, unde copii stăteau în pătuțuri din lemn cu margini înalte, iar mulți copii plângeau de ți se rupea sufletul fără să fie băgați în seamă și adormeau epuizați de atâta plâns.
Urmăm toate etapele de școlarizare și înveți iar mai apoi te alegi cu un gust amar când vezi că truda nu ți-e răsplătită după merit. Oftezi că în alte țări salariile sunt cu mult peste câștigul tău și te întrebi că cu ce sunt mai presus ei decât noi, mă întreb noi cu ce suntem de vină pentru că tot oameni suntem.
Speri zi de zi că într-o bună zi totul va fi mai bine și că va exista odată și odată și dreptate.
După ce îți termini studiile și ai un loc de muncă, părinții te grăbesc să te căsătorești, ca mai apoi cât mai repejor să ai și un copil. Ba mai vin și membri familiei cu așa fă și așa procedează de îți vine să o iei la sănătoasa.
Dacă alegi să ai un apartament sau o casă proprie unde să poți să stai liniștit fără ca cineva să-ți facă reguli și să îți arunce în continuu că e casa lui, ești nevoit să iei împrumut de la o bancă să-ți poți realiza visul.
La banca respectivă ți se stabilește rata lunară ca mai apoi dacă ai întârziat cumva cu plata din cauza salariului de mizerie ce de multe ori abia îți ajunge să îți plătești utilitățile, da-poi din ce să mai și trăiești, încep să te streseze cu telefoane zilnic și să te pistoneze să plătești numaidecât rata lunară.
Am ajuns în zilele noastre să trăim într-un stres continuu ne mai având liniște și toate acestea le datorăm tot nouă oamenilor, pentru că am complicat atât de tare viața și lucrurile încât lucrurile care ar putea fi simple sunt din ce în ce mai complicate.
Te gândești că oare ce ai putea face ca lucrurile să meargă înspre mai bine, dar cu cât te gândești mai mult cu atât devii mai descurajat de lucruri ce devin din ce în ce mai complicate.
Nici măcar tratamentele pentru anumite boli ce erau până acum incurabile, deși sa găsit tratament nu sunt accesibile nouă sau sunt la niște prețuri astronomice. Medicamentele ne fac mai mult rău decât bine pentru că nimeni nu se străduiește să le facă mai eficiente pentru că altfel nu ar avea ei de câștigat. De ce credeți că se face așa multă reclamă la ele? Luând medicamente ajungi să ai alte afecțiuni ce necesită alte tratamente și astfel devine un cerc vicios din care nu mai ai scăpare.
Să nu mai zicem că contribuim la asigurările de sănătate pe degeaba, pentru că în momentul când te îmbolnăvești ca să beneficiezi de analize trebuie să te programeze, ori le plătești în totalitate dacă nu poți aștepta.
Asta suntem noi, ne place să ne gândim doar la noi să fim egoiști, superiori față de semenii noștri, unde uni părinți nu mai vreau nici măcar binele copilului lor și în loc să se bucure că îi este bine bagă strâmbe să nu îi mai fie bine. Sunt uni părinți care în loc să se bucure pentru realizările copilului lui îi pricinuiește greutăți și se bucură de necazul lui, ba se mai bagă și în viața personală.
Am ajuns la ce se numește începutul sfârșitului. Noi oamenii am ales să fie așa, numai noi suntem răspunzători pentru ceea ce se întâmplă.
Noi simpli cetățeni suntem prea mărunți și nesemnificativi ca să putem face ceva. Suntem puțini cei care vor bine. Restul oamenilor ne privesc pe noi ca pe niște ciudați pentru simplul fapt că ne pasă pentru tot ceea ce se întâmplă, pentru că scriem, ne implicăm și tragem semnale de alarmă că nu este bună direcția în care avansăm.
Numai împreună putem reuși să schimbăm în primul rând mentalitatea, modul de a gândi, să devenim mai buni și mai ales să încetăm în a fi egoiști pentru că numai așa vom avea o viață mai bună.