joi, 30 ianuarie 2020

Iubirea și rolul ei în viață


Foarte mulţi au încercat în fel şi chip să scrie în cuvinte despre nevoia de a iubi, despre iubire, în ce fel devenim dependenţi de aceasta şi ce sentiment minunat este când iubeşti şi eşti iubit, ce echivalează cu doza zilnică de drog numită dragoste.
Bineînţeles că nu poţi să redai în cuvinte tot ceea ce simţi, de multe ori chiar rămâi în pană de idei tocmai cănd ai vrea să faci persoana iubită să înteleagă ceea ce simţi.
Dar un mic truc totuşi există arătând prin fapte cu mângâieri, alint, sărut, timp din timpul tău, afecţiune. Sunând-o/sunându-l când se asteaptă mai puţin când greşeşte să-l ierţi să nu ţii niciodată mânie mai mult de câteva minute să-i faci surprize cu o melodie dedicată pe chat sau Facebook sau oriunde, iar când il va găsi v-a fi nespus de bucuros/bucuroasă pentru un mic gest, dar cu atât de multă dragoste.
Dragostea uneori doare, te doboară sau te ridică. Dă cu tine de pământ când te aştepţi mai puţin. De aceea să fim foarte atenţi întotdeauna cum ne exprimăm chiar dacă este o problemă delicată trebuie discutată cu persoana iubită, trebuie să existe comunicaţie şi deşi nu este uşor trebuie să spunem tot ceea ce ne doare, sau în ce fel vedem noi altfel lucrurile.
Poate la început nu v-a fi uşor dar este foarte important să ne deschidem persoanei iubite deoarece dacă se adună prea multe negativisme se ajunge la situaţia că deşi se iubesc foarte mult anumite cupluri se despart tocmai din lipsa comunicaţiei.
În momentul în care persoana de langă tine nu este dispusă să vorbească deschis despre neîntelegerile şi neplăcerile din cuplu să recunoască vina şi să încerce să „repare” acea problemă clar este o cauză pierdută.
Nu poate comunica şi nu recunoaşte în ruptul capului problema ca şi cum tu ai fi singurul vinovat şi încerci mereu să-i pricinuezi disconfort ca şi cum toate s-ar întâmpla doar în capul tău, şi nu stă să discutaţi despre toate aceste aspecte, clar nu îl/o interesează ca această relaţie să meargă.
Probabil este un veşnic cuceritor ce iubeşte viaţa şi chiar nu-l/nu o interesează relaţia voastră atât de tare şi trăieşte doar momentul ne gândindu-se la viitor.
De multe ori se intâmplă că e prea încăpăţânat să recunoască greşeala din orgoliu şi trebuie să recurgi la alte metode pentru a-l convinge că nu este bine acest lucru şi otrăveşte relaţia cu mândria lui.
Într-o relaţie întotdeauna unul iubeşte mai tare ca celălalt şi acela va avea de pierdut cel mai mult.
V-a suferi mai mult, se va simţi neândreptăţit de cele mai multe ori pentru că pe bună dreptate dacă oferi îi ceri, de la persoana iubită atât atenţie, dragoste, fidelitate şi tot ce aparţine în acest capitol.
De multe ori cel ce pune suflet într-o relaţie ajunge să nu mai vrea să iubească de frică să nu fie rănit din nou şi de frica retrăirii acelor sentimente neplăcute.
Se ataşează mai greu de persoane construind un „zid” protector în jurul inimii lăsând o aparenţă rece. Totodată sunt multe motive pentru care ai anumite aşteptări de la persoana dragă ţie.
Trebuie să te iubească pentru că l-ai acceptat cănd nimeni nu a făcut-o, pentru că ai continuat să fi al lui chiar şi când după părerea ta nu merita.
Ai fost acolo de fiecare dată când era fericit, trist, nervos, dezorientat, confuz, distrus, retras.
Trebuie să te iubească pentru că tu l-ai iubit de la început necondiţionat. Pentru că ai văzut că trăieşte doar pentru tine şi acest lucru inseamnă totul.
Dar sunt zile când el nu face altceva decât să se îndepărteze fără vreun motiv.
Se încăpăţânează şi prin acest gest riscă să piardă ceea ce are, fiindcă nu a găsit în tine supunere, şi faptul că şi tu ai personalitate îl deranjează.
Nu te mira dacă v-a ajunge să te caute în fiecare gând şi dacă în nopţile lungi de insomnii are să caute în zadar linişte şi explicaţia pentru cele întâmplate. Dar cu toate astea îţ-i dai seama că te iubeşte. Doar că din nefericire prin imprudenţă şi orgoliul lui aruncă fericirea cu ambele mâini şi de cele mai multe ori oboseşti încercând de ai arăta calea cea dreaptă.


Niciun comentariu: